Sunday, December 22, 2013

Fotogramă

Aș vrea să se oprească timpu-n loc,
Ca într-o poză-alb/negru din vechime
Și să cuprindă-ntr-o clipire sacrul joc...
Un șah cu doi nebuni iubind în rime!


Ar fi frumos să o-nrămăm
Și cu dantelă să o conturăm aristocratic...
Și sus, deasupra tablei vechi de șah s-o agățăm,
ca un exemplu fin de exercițiu democratic...

Să vadă și pionii și ceilalți
Cât de frumos e jocul dacă vrei,
Că de pe tablă poți și singur să te salți,
Că nu-i nevoie să te miște ei...

Și chiar dacă mișcarea noastră-i limitată,
Chiar dacă în diagonală vom trăi...
Rămâne, totuși, clipa înrămată
cu doi nebuni ce-au îndrăznit a fi !!!



Tuesday, December 17, 2013

The storyteller

The storyteller . 
Normal, în română i-am spune povestitor :)...
El mi-a spus recent o poveste despre un "warrior"...(e greu cu engleza dar daca nu păstrez termenii originali, relatarea  n-are niciun farmec :) )
Povestitorul are o voce blândă și caldă, care te duce pe tărâmul de poveste doar prin inflexiuni și te trezești alături de personajul principal, trăind alături de el experiența unei vieți de luptător luminos, care la un moment dat s-a întâlnit cu el însuși în cea mai mare bătălie.

The listener ( ascultătorul, mai pe românește) intră fascinat în lumea descrisă și interferează la un moment dat cu ea, schimbând rolurile.
Mereu schimbăm rolurile. Acum suntem the storyteller iar în secunda următoare devenim the listeners.

Cred că importante sunt povestea, tâlcul ei,  felul în care o spui și mai ales felul în care o trăiești.

Pentru că povestea nu are mereu doar caracter fantastic.

Ea este o reflectare deloc neutră a unei realități trecute, prezente sau viitoare iar elementele fantastice sau mitologice nu fac decât să coloreze  aspectele care merită să rămînă în memoria ascultătorului ca repere,  metafore încărcate de sens și trăiri.

M-a emoționat povestea ...
O știam în mare parte...mi-o spusesem și eu cândva, poate cu alte personaje...

The storyteller a fost pe rând :  "the listener", "the warrior", "the One  he met on his path", "the struggle", the story itself and so on....la fel ca fiecare dintre noi, fiecare în povestea lui și în același timp în cuprinzătoarea poveste a căutării și găsirii sensului...

Numai că, să nu uităm  vreodată că înainte de toate aceste roluri mai avem unul fără de care povestea nu ar exista : THE WRITER ...:)...the writer of our own story...





Monday, November 18, 2013

Când inima cântă...

"Inima cânta!"...


Da, ea cânta câteodata in registru grav si atunci e ca si cum doruri nespuse sau nerecunoscute sau mici neînțelegeri ale inimii cu mintea (cea veche, desigur :) ) se exprimă doinit, pentru a nu rămîne neîmpărtășite chiar dacă contextul nu este unul favorabil...

Ea cântă grav și pentru a ne ajuta să înțelegem ce n-am priceput până acum sau pentru a ne atrage pur și simplu atenția asupra ei...pentru că, uneori, uităm de ea și de ce are să ne spună...

Câteodată, când inima cântă se face liniște...
O liniște caldă și melodioasă, ca îmbrățișarea mamei după o poznă care te-a facut să te simți cumplit de vinovat...

Ea vine să-ți amintească că ești minunat, indiferent de greșelile pe care le faci și dacă ești atent...în acele momente auzi toată muzica îngerilor...prin inima ta...



Când inima cântă, indiferent de registru , știi că te afli pe singura cărare :)...

Și e suficient!
Ssst!!! Listen!

Sunday, November 3, 2013

Tres metros sobre el cielo...

Cum ar veni...la vreo trei metri deasupra cerului...:)...aici sunt.
Si nu, n-am pierdut legătura cu pământul :)...

Mă leagă curcubeul.


De aici totul se vede ca-ntr-un caleidoscop..., așa că indiferent cum s-ar așeza micile "bucățele de sticlă colorată" totul este frumos, simetric, radial si e suficientă o singură mișcare ca modelul să se schimbe într-unul și mai frumos...

Cât de mult contează să ai oglinzile potrivite!
Pentru că modelele le conținem deja, într-o infinitate de posibilități colorate!

Thursday, October 24, 2013

Cadoul meu ...

Cadoul meu pentru tine nu-l vei găsi într-o plăsuță "fancy" cu inimioare roșii...pentru simplul fapt că nu poate fi ambalat, nu poate fi găsit "la ofertă" în comerțul capitalist, nu are preț, nu poate fi contrafăcut :) și mai ales...nu expiră!...

Cadoul meu pentru tine vine de departe și de demult, e încărcat de poveste , de căutări și negăsiri, de teamă și curaj, de forță și fragilitate, de arome târzii de octombrie...și poartă sunetul unic al pașilor pe o cărare, printre frunze de toamnă și ceață misterioasă...

E dinamic și imprevizibil cadoul meu și odată ce l-ai primit îl ai pentru veșnicie...

Cadoul meu pentru tine îl vei afla oricând vei dori în ochii mei, în zâmbetul meu, în pașii mei, în îmbrățișarea mea...
Ca de octombrie...

Thursday, September 26, 2013

Timpurile unei amintiri...

Când devii amintire te-ai spălat cumva pe mâini de responsabilităţi...:)
Locuieşti în sufletul şi în mintea cuiva, eşti expusă câteodată, dacă publicul este demn de tine...dar nu trebuie să faci nimic în mod special...
Decât sa fii...

Ai devenit amintire într-un fel ireversibil, eşti doar un conţinut mnezic...dar nu în mod obligatoriu şi static :)

Când eşti amintire ai cu siguranţă trecut...(acolo te-ai născut până la urmă...)
De viitor nu sunt prea sigură...
Asta depinde oarecum şi de vârstă şi de "neamţul acela mic" care ne poate ascunde lucrurile din moment in moment :))))...


Dar poţi avea şi prezent dacă eşti o amintire...

PREZENTUL tău  nu este altceva decât clipa în care se trezeşte emoţia şi dă peste cap sistemul vegetativ al celui pe care îl locuieşti...
Ameţitor prezent!
Un prezent subiectiv, desigur, un prezent discontinuu şi etern prin parfumul său cu note diferite...şi inexplicabil asociate...

Saturday, September 14, 2013

Drumul e totul...

Oi fi pe cărare?
Nu mai știu...
Știu că există o singură cărare dar nu-mi mai dau seama dacă m-am abătut sau nu de la ea, dacă nu cumva sunt pe alta care seamănă izbitor dar care duce în cu totul alt loc...

Mă tot întreb de ceva timp, mă rog să aflu și...tăcere...
Poate nu știu să văd sau să aud răspunsurile...
Poate nu le știu primi...

Îmi spun câteodată că dacă aș fi pe cărare, ar trebui să fiu liniștită și împăcată, ar trebui să-mi fie ușor să zbor...dar nu sunt.
Pe de altă parte, știu că drumul pe această cărare nu e unul facil și e firesc ca obstacolele să-ți tulbure liniștea și să-ți simți de multe ori sufletul torsionat, ca o rufă stoarsă de mâinile aprige și muncite ale unei țărănci ...
Mă mai liniștește imaginea ce ar urma firesc, a iei albe fluturând curată, în bătaia soarelui, pe o sfoară de cânepă, legată de doi copaci cu "funcții" multiple  :) (stâlpi, dădători de roade, de umbră, de bucurie florală etc)...

Mă îmbrac cu această imagine și merg mai departe...pe cărare.
Aceea pe care sunt.
Aceea care sunt.

Drumul e totul!

Friday, September 6, 2013

Toamna aceasta...

Toamna aceasta a cules din ochii mei
Toată culoarea și lumina ce i-au trebuit.
Le-a așezat în frunzele de tei
Căci mărul ce-nflorise-a doua oară a murit.

Toamna aceasta a cules din ochii mei
Și ploaia care va veni pe înserat...
Chiar de-i sărată, frunzele de tei
Vor mai dansa în ploaie înc-o dat'...

Pământul se va bucura de ochii mei
(Chiar dacă-i toamnă, chiar dacă totu-i gri...)
Când îl vor săruta ca prima oară frunzele de tei
Spre începuturi într-un fel căprui el va privi...

Toamna aceasta a cules din ochii mei
Și bucurii si vise și-amăgiri...
Noroc că nu mai pot vedea eu frunzele de tei...
Dar voi simți cum plouă cu amintiri...




Tuesday, September 3, 2013

Și pe Buddha l-a durut burta :)

Experiențele din ultima vreme m-au antrenat în depistarea rapidă a ipocriziei, inclusiv la mine :)

Citesc sau aud tot felul de aserțiuni legate de ce contează cu adevărat în viață...iubire, idealuri, iluminare etc, odată cu minimalizarea polului opus....
Beep! Răspuns greșit!:)
Conținem și partea aceea mai neagră, instinctuală, bazală (sau cum vreți să-i spuneți) care în aproximativ 2/3 din situații ne ghidează inconștient iar pe unii (mai "dezmorțiți" ) chiar conștient ...

Lucrurile care contează...(valorile mai pe românește), acei vectori care dau și susțin direcția noastră în viață...sunt și ele (ei) în dinamică!

Una conta când aveam 18 ani, alta mai pe la 20, cu totul alta pe la 30 iar azi...după 40...mamă ce sistem drăguț (a se citi restructurat :) ) posed!
Sunt unele lucruri care au rămas în top...chiar dacă contextele s-au modificat radical.
Unul dintre ele este onestitatea.
În primul rând față de mine.
A nu se înțelege că nu mă mai și mint câteodată (e așa de bine! :) dar măcar sunt conștientă de asta și onestitatea rămâne pentru mine o valoare.
Așa că pot vorbi cu ușurință despre iubire sau idealuri poate pentru că o simt sau le am, dar pot vorbi cu aceeași ușurință și despre acele lucruri  care nu mă fac neapărat o persoană agreabilă sau digerabilă pentru cei din jur...pentru că și asta simt și am. Și nu mă fac că nu există :)

Există și sunt atât de prezente în viața noastră!
Instinctele, ipocrizia, snobismul, răutatea, orgoliul, intoleranța, dependențele...Și vor fi cu atât mai prezente cu cât le vom nega mai mult...

Și...până la urmă...până și pe Buddha l-a durut burta ...chiar până la urma urmei :) (adică până a trecut dincolo )...

You know what I mean ;)


Friday, August 23, 2013

Trei lumânări în geam...

Trei lumânări în geam zâmbesc și-acum
Cu ceara lor topită-ntr-o poveste...
E-o mărturie dulce-amară-ntr-al lor fum
Despre un drum frumos, cu multe teste...

Trei lumânări în geam, descrescătoare,
Sunt treptele pe care-odată am urcat...
Și-am coborât apoi, dintr-o mișcare,
Când vântul fricii-n ele a suflat.

Dar nu s-au stins ...și își păstrează focul...
Și lumineaz-adânc, ca de pe-un cer,
Ca stelele nemuritoare prinse-n jocul
Iubirilor de aștri ce nu pier.

Trei lumânări, povestea și un drum...
Atât a fost, atât va fi și este...
Trei lumânări în geam zâmbesc și-acum
Cu ceara lor topită-ntr-o poveste...

Wednesday, August 21, 2013

Acel bărbat...



Dragă prietene,

Pentru că tot ți-am scris despre ACEA femeie :) simt să-ți spun și despre ACEL bărbat...
Presimt că îți va fi mai ușor să înțelegi aceste rânduri...

Mi-e dor cumplit de el,...de ACEL barbat...

Acel bărbat care mi-a luminat viața.

Acel suflet care s-a așezat confortabil într-al meu (fără să ceară permisiunea :) ), fiind de acolo...

Un suflet vechi de când e și al meu, rătăcit în căutări ca și al meu, ușor de recunoscut pentru mine, ca o reflexie neașteptată într-o oglindă proaspăt curățată...

Acel bărbat care a știut parcă de nicăieri ce aștept , acel bărbat care nu s-a speriat de mintea mea alambicată și care a zărit câte ceva din esența mea , dincolo de aspectul provocativ al  măștilor sociale cu care defilez zilnic , ca și tine :) ...

Acel bărbat lângă care am fost cea mai bună variantă a mea,...lângă care am simțit că orice, dar absolut orice este posibil,...pentru a cărui fericire ceea ce se numește în mod comun "compromis" s-a transformat în bucurie și normalitate...pentru că era și fericirea mea :)...

Acel bărbat care m-a purtat de-a lungul timpului într-un carusel emoțional ce mi-a developat piscuri, margini și abisuri ale ființei mele, pe care altfel nu le-am cunoscut până acum...

Acel bărbat lângă care am experimentat intimitatea până la "prăsele" și dorul care doare... (de multe ori chiar înainte de absența "obiectului", ca buzduganul zmeului din poveste... impactul e cam acelasi :) )...

Acel bărbat cu care am fost mereu eu,...regina nelegitimă a unui regat vechi de când primul măr a înflorit pentru prima oară...

Acel bărbat alături de care am știut în fiecare moment ce simt , iar timpul petrecut alături de el a rămas mai mereu fără secunde...

Acel bărbat ciudat, sensibil și complicat (ca și mine :) ) care mi-a oglindit Umbra neștiută și Lumina care poate orbi...

Acel bărbat care nu știe încă de unde vine dar simte încotro să meargă...încheind rotund și frumos o cale luminoasă...și descuindu-și, rând pe rând, lacătele coliviilor sale interioare...

Acel bărbat de care mă leagă un CURCUBEU nevăzut...


Nu, nu e lipsit de defecte acel bărbat :)...
Are un buchet întreg de aspecte pe care la alții mi-e încă greu să le accept :) (îți voi spune mai multe despre asta într-o scrisoare viitoare :) ), e complet nepotrivit și în același timp ...e perfect pentru mine...

Acel bărbat ar fi putut fi oricum...dar a fost,este și va fi un bărbat iubit...

Dorul meu a luat acum forma greu de exprimat a momentului în care l-am aflat pentru prima dată ...
Un moment magic, la fel ca și ultimul...

By the way, m-am surprins fericită ultima dată când l-am întâlnit și când știam că nu-l voi mai vedea, poate, niciodată așa...
Fericită pentru că Dumnezeu mi-a mai dăruit câteva momente de ființare deplină...într-un mod ciudat, recunosc, cu multe trăiri stranii, metafore și sincronicități pe care probabil el nici nu le-a sesizat...


Imi răsună în inimă hohotele lui de râs și simt încă pe brațe urma fierbinte a lacrimilor sale...ca o farsă dureroasă a sorții...și ca un cântec groaznic de ambivalent al ultimei noastre întâlniri...

Acel bărbat a cărui tăcere o ascult zilnic, ca pe cea mai frumoasă piesă de dragoste...

Acel bărbat...

Probabil dacă va citi aceste gânduri, Ego-ul său va surâde larg ...într-o discordanță țipătoare cu Sinele :)...

Un bărbat care mi-a predat (fără să mă informeze din timp cu privire la "programă"  :D ) lecțiile iubirii necondiționate și a renunțării din și cu iubire...
Habar n-aveam că pot să-ncerc să învăț asta...
Încă învăț... :)
Mai am până la a lua o notă de trecere...dar măcar am "desțelenit" materia :)...

Îi mulțumesc!...


Iar dacă îl întâlnești cumva, nu trece pe lângă el fără să-i zâmbești!!!
Nici n-ai avea cum :)...și...nu-ți fă probleme, îl vei recunoaște cu ușurință...după  curcubeu :)...

Și-n plus, e acel bărbat a cărui absență înseamnă și absența mea...
Ca și cum, ( la fel ca dintr-un  vechi simbol metafizic chinezesc :) ) absența lui a  decupat, nepermis,...o parte din mine...

Restul...e îmbrățișare...

Tuesday, August 13, 2013

Banda de alergare

Mersul la sală îți poate aduce și alte beneficii decât cele primar (vorbim despre intenția cu care ai ajuns acolo, alta, probabil, pentru fiecare dintre noi :) )...

Ok, se cunosc avantajele mișcării și faptul că endorfinele "se inflameaza" cand faci sport, ceea ce reduce tensiunea și chiar anxietatea...
Cert e că am pornit cu ideea că mișcarea e necesară, nu m-am dus cu prea mare drag acolo pentru că pentru mine, dansul e singura formă de sport care mă poate face să zâmbesc și după 4 ore de efort fizic epuizant...:)

La început, mă concentram pe emisiunile care rulau pe televizoare,...în special când eram pe bandă...
Am aflat, de exemplu, (de pe History) cum creierul lui Einstein era (la dispariția lui) la fel ca cel al unui bărbat tânăr...și că avea lobul parietal mai dezvoltat....și că erau multe, multe, celule gliale pe acolo....(trebuie să le număr și pe-ale mele :) )...și că...categoric...era conectat la CEVA!!!....
Azi văzui despre extratereștri...și despre cum vorbește biserica catolică despre ei, cu jumătate de gură...:)....
Am mai urmărit emisiuni despre mâncăruri grele (eventual mexicane), imposibil de preparat și mai ales, imposibil de consumat ...în condițiile în care tu tocmai te străduiești să arzi niște calorii :)....

Azi și ieri, după toate informațiile primite...am închis ochii...

Zgomotul benzii e unul monoton (modifică cu ușurință starea de veghe :) )...miscarea e una monotonă...
Muzica e ok! (thx, Claudia :) )...

Am avut câteva momente în care mi-am dat niște răspunsuri...ușor neașteptate...
A fost aproape ca-n meditație deși n-am intenționat asta...

Am descoperit că acest mediu îți poate facilita și conexiunea cu tine ...mai pe românește:  poți fi tu cu tine, oriunde, chiar și pe bandă :)...

Iar dacă ești atent...poți afla ce n-ai aflat în ore întregi de introspecție, psihoterapie sau meditație...
Totul e simplu, foarte simplu...

Aștept să văd ce voi afla la sacul de box care îmi face cu ochiul de vreo cateva zile :)

Tuesday, August 6, 2013

Variabila dependentă...

Variabila dependentă...
Of, da, există nu numai în experimente atent proiectate ci și în viața de zi cu zi...în situații, relații...

Este una, cel puțin, care ne încurcă mereu, prin rapiditatea cu care ia valori diferite :)...FRICA...

Câteodată dimensiunile ei se topesc la căldura unei variabilei independente :) și ni se pare că totul este posibil...
Ce  efect draguț!....

Altădată, ele cresc, pentru că intervin "variabilele-subiect"
...cum ar fi varsta, sexul , nivelul maturizarii...:) etc...

Un experiment empiric recent ...(a se citi experiență :) ) mi-a demonstrat că singura variabilă independentă care poate reduce frica, până la anulare (indiferent de cât de multe, nesuferite sau nepotrivite ar fi variabilele-subiect) ...este IUBIREA.

Thursday, August 1, 2013

Acea femeie...

Dragă prietene,

Îmi doresc să ajungi să iubești femeia potrivită pentru tine.
(De fapt, îmi doresc să ajungi să iubești, în primul rând. :) )
Să ajungi să iubești acea femeie care să te facă să te simți complet, să te simți TU, alături de care inima ta să fie vie, cu care să poți împărtăși orice și să ți se pară firesc ca îmbrățișarea ta să fie "terapeutică" pentru durerile ei de orice fel...la fel cum îmbrățișarea ei ar fi pentru tine...

Acea femeie alături de care să simți că poți ORICE, indiferent de limitele aparente și pentru a cărei fericire n-ar mai conta Ego-ul sau fricile tale, pentru că ar fi și fericirea ta în același timp...

Acea femeie pentru care zâmbetul tău ar fi mereu autentic...și lacrimile la fel...
Acea femeie pentru care cuvintele tale vor găsi sensurile potrivite și calea cea mai blândă de a exprima adevăruri...în așa fel încât ea să nu sufere...

Acea femeie alături de  care intimitatea aceea profundă, simțită aproape până la nivel de celulă, ar fi modul constant de ființare...

Acea femeie pe care o vei (re)cunoaște și o vei aprecia, recunoscându-te pe tine în ea , cu tot cu "dozele" inevitabile de superficialitate, imaturitate, lașitate, ipocrizie sau altceva...omenesc...

Acea femeie cu care ai trăi deplin în prezent, fără să te gândești cu frică la viitor...
Acea femeie alături de care ai ști să recunoști  ce simți și fiecare clipă petrecută cu ea ar rodi bucurie și lumină în sufletul tău...

Acea femeie ar putea fi oricum, dar ar fi o femeie iubită...

Femeia potrivită pentru tine s-ar putea să nu fi apărut încă.
Sau a apărut și n-ai recunoscut-o.
O vei afla într-o zi. Cu sufletul.


Ea nu va fi nici "pansament", nici "back-up", nici "manta de vreme rea", nici o "trecătoare" oarecare prin viața sau patul tău...

Ea va fi  acea femeie a cărei absență va însemna și absența ta...

Ca și cum, ( la fel ca dintr-un  vechi simbol metafizic chinezesc :) ) absența ei  ar  decupa nepermis...o parte din tine...

Thursday, July 25, 2013

Gând...

Mi-ai răstignit odat-un gând
Pe-o cruce veche ce zâmbea...
L-ai condamnat pe loc, râzând!
Era un gând ce speria...

Și el s-a stins, cuminte, cum ai vrut.
Eu l-am cules și l-am păstrat cu drag,
Privind cum crucea înflorește-ncet, tăcut,
Sub lacrimile mele în șirag ...

Iar astăzi gândul s-a-nălțat!
L-ai întâlnit mai ieri pe o cărare
A sufletului tău, de astă dat'...

Și ai simțit că răstignirea doare...




Thursday, July 4, 2013

Fără măsură...

La mine timpul se măsoară acum în Metri...
Și dorul în Secunde.
Sentimentele în ...Amperi
iar exprimarea lor în Watt și, după caz, în Joule...

Iar ceea ce sunt și suntem...evident, în...Candelă...

Mai greu e cu diferența de potențial :)...
Cam mulți Volți !...

Le-aș converti pe toate într-o singură Unitate...
de măsură :)...
sau...
mai bine, ...................fără măsură!!! ...


Sunday, June 30, 2013

Numai să FII...

Cineva mi-a povestit  într-o zi, (într-un lift în care pe oglindă era lipit un bilețel pe care scria "vino la etajul 3!") că la un concurs de declarații de dragoste, cea câștigătoare conținea un singur cuvânt : "Vino!"...

Mi-a plăcut tare mult și mi-a rămas pe undeva, printre neuronii utilizați ineficient :)...
Și ieri mă gândeam  (amintindu-mi de această întâmplare).... care a fost "cea mai cea" declarație de dragoste care mi-a ajuns vreodata la urechi sau la alți analizatori până acum....?

Nu mi-am răspuns până târziu, pe seara...când mi-am amintit brusc că la o întrebare (stupidă evident și izvorâtă din furie și din dorința egoistă de a primi confirmări de trei lei...) cineva a raspuns: "Poți să spui orice, poți să faci orice, numai  să FII...!"

A fost, pentru mine, cea mai frumoasă declarație de dragoste ....involuntară...

SUNT.






Saturday, June 29, 2013

cuvinte

Îmi iau cuvintele și plec.
Toate cuvintele!
Chiar și pe cele pe care încă nu le-ai rostit...
Le-am auzit azi, reverberând, între pereții inimii tale...
buchet de ecouri dragi...
Le iau cu mine pe drumul de întoarcere...
Să mi-l lumineze...
















Thursday, June 13, 2013

Cicatrici invizibile...

Când dorul mușcă fără milă din mine,
Așez glasul tău peste rană...
Și ea se închide domol...ca "Regina-nopții" în zori...
Lăsând urma mirosului său...
Ca o promisiune pentru seara ce va urma...

Când dorul mușcă fără milă din mine,
Așez mâna ta peste rană
Și ea se închide domol,
Ca lumina lunii la trecerea norilor...

Abia atunci observ că mâna ta e una cu mâna mea...
Și că ești, de fapt, aici,
Că n-ai plecat niciodată de tot...




Cu toate acestea,
Dorul mușcă fără milă din mine...

Și trupul meu e plin de cicatrici invizibile...
Ce miros a "Regina-nopții" si luminează a Lună...

Wednesday, May 29, 2013

Doar două clipe...

Doar două clipe am simțit
Că suntem UNA...și mai mult de-atât...
Doar două clipe m-ai iubit
Fără să vrei!...A fost cam mult și-atât!

Doar două clipe au clădit o bucurie
Pe care-n mine-o voi purta mereu...
Doar două clipe - stele-n galaxie...
Sau două picături de ploaie născând un curcubeu...

Doar două clipe pot schimba în taină
O viață-ntreagă sau...mai multe vieți...
Doar două clipe - ghiocei în iarnă
Ce lasă-n suflete fierbinți peceți...

Doar două clipe cât eternitatea
Îți las în urmă!... Doar atât mai pot...
Doar două clipe -adânci...realitatea
într-o sticluță roz cu antidot :)...

Doar două clipe sunt de-ajuns acum
Să despărțim ce-a fost de ce urmează...
Doar două clipe traversând prin fum
Și locuri nepermise ...e tot ce mai contează!

Doar două clipe cu parfum de suflet
Și-arome dragi de nebunie
Doar două clipe ce se-aud din vuiet
Și plăsmuiesc în haos...armonie...

Doar două clipe-ai ascultat ce-am spus...
Și ai fost tu...și ți-ai permis să fii...
Doar două clipe completează timpul scurs
Pe-o fericire sacră din  două veșnicii...








Friday, May 17, 2013

norii sunt prietenii mei...

De ceva timp norii sunt prietenii mei...

Îi privesc zilnic, ori de câte ori ies pe balcon și am ajuns să ma bucur de fiecare dată când îi găsesc pe cer...
Ei nu știu mare lucru despre mine dar le povestesc în fiecare zi câte ceva știind că vor duce cu ei informația către zări în care eu nu am cum ajunge...și vor scrie cu ajutorul vântului mesaje de dor...iar când vor plânge peste vreun ogor, semințele  vor zâmbi...

Sună ușor "freaky"...să vorbești cu norii...dar m-am obișnuit să nu mai privesc în jos...privesc cerul și întâlnesc acolo o groază de povești...

Cineva drag mi-a spus chiar acum că norii știu deja câte ceva despre noi...și că apar și dispar în funcție de gânduri...

Acum, de exemplu, au acoperit Luna și Luceafărul...exact ca-n gânduri :)...

Trandafirul meu japonez...


Am un trandafir japonez care nu poate trăi fără mine...

Acum nu știu dacă e coincidență, dependență sau poate energia mea îl hrănește...
E un trandafir care aproape se usca de fiecare dată când plecam în concediu pe vremea în care lucram înca la spital, deși grija mea față de flori mă făcea să deleg sarcina udării lor, în așa fel incât la întoarcere să le găsesc trăind...

Odată am lipsit o lună.
Colega mea care le udase în tot acest timp m-a informat cu durere (și autoculpabilitate iraționala :) ) că deși le-a hrănit pe toate în același ritm...trandafirul s-a uscat ( celelalte toate erau vii și vesele :) ). 
N-am găsit decât o tijă aparent fără viață...nimic din ce era...nici o frunză...
M-am întristat. Îl aveam de cațiva ani, îl primisem de la o persoană dragă mie...
Îl iubeam într-un fel mai special...mă obișnuisem cu toanele lui și cu felul său « pleoștit » de a mă întâmpina de fiecare dată când mă intorceam...
De regulă își revenea cam într-o zi...
De data asta, însă, lucrurile păreau iremediabile.
Nu l-am aruncat totuși...i-am spus doar că îmi pare rău.

După două săptămâni, din trunchiul gros și uscat a apărut o mlădiță !

Înviase !

Azi (pentru că, evident, l-am luat cu mine la plecarea din spital, explicându-i clar ca ne vom muta în alt loc :) ) e un trandafir frumos și plin de viață care păstrează urma dorului său față de mine sub forma ciotului uscat din care a renăscut...

M-am învațat minte, mă simt responsabilă față de el și îi spun cât de des pot ca e minunat...
E minunat nu în sensul aspectului său (gândiți-vă că e ceva verde și stufos, crescut într-o parte, cu o bucată uscată de lemn alături :) ) ci e minunat pentru că a gasit resursele să renască !

Îl iubesc pentru că inclusiv asta am de învațat de la el !




Monday, May 6, 2013

Good bye...

Aș da "n" ani din viața mea de-acum
să nu vad lacrimi iar în ochii tăi ciudați!
Te-aș alinta in felul tau, nepământean,
de-aș ști că din durere te abați...

Te-aș obliga să vezi ce minunat
e să fii tu, așa cum ești, iubire fără grai !
Și chiar de-ți pare mult, necumpătat,
ți-aș oferi și partea mea de rai :)...

Știu c-ai să râzi de toate câte-ți spun
și ai să pleci ca de-obicei, cu tot cu mine,
Lasându-mă în liniște s-apun
Cu gândul treaz și luminos spre tine...

E liniște în suflet și cuvânt...
Imi amintesc din nou privirea ta de gheață!...
Nu-mi este simplu să mă mulțumesc cu-atât
dar te aștept din nou...în altă viață!







Sunday, May 5, 2013

Gând de lună plină


În povestea mea...
Totul e aiurea ...acum...
Am rescris-o de multe ori
Iar personajele au devenit de-a dreptul confuze.

Zmeul e blând și drăguț
Iar Spânul deloc manipulativ...
Prâslea a adormit lângă merele de aur...
Iar Harap-Alb împarte jăratecul cu mârțoaga...
Greuceanu...a-ncurcat Luna cu Soarele...
Iar Ileana Cosânzeana...
A priceput într-un final
Că nu trebuie să mai aștepte pe nimeni...
Și dacă vrea ca totul să fie în regulă...
ar fi mai bine să se ducă în povestea altcuiva
care are mai mult talent narativ
și acces la marile taine...

Și-apoi,...toata lumea știe că Făt-Frumos e din lacrimă !

Friday, May 3, 2013

Un singur condur

Cineva care m-a văzut cam tristă ieri mi-a trimis un filmuleț...
Nu știu care a fost intenția setată dar pentru mine impactul cel mai mare l-a avut titlul....
Titlul conținea un cuvânt (condur) care m-a dus din nou cu gândul și starea la firea mea de prințesă :)....
Până la urmă ce e atât de rău să fii prințesă???
Și-apoi...cam toate fetele de împărat din povești trec (obligatoriu pentru evolutia lor :)) prin perioade în care incognito sunt slujnice în palatele unor prinți (de bun-simț) care știu să vadă până la urmă că sângele albastru se exprimă și în mișcarea unei cârpe pe dușumea...
În palatul în care am slujit eu (în bucățica asta de poveste) lumea doarme sau e împietrită...
N-a fost nimeni atent la felul în care am dereticat...
Sau, poate că ceea ce mi s-a părut mie ca fiind palat nu e decât o casă obișnuită...

Voi pleca de aici, chiar dacă stric firul poveștii și mă voi întoarce la boabele mele de mazăre pe care,( ce să fac?), asta este, le simt chiar dacă numărul saltelelor care sunt deasupra este unul considerabil...

Și voi lua cu mine un singur condur :)...

Mărul care a înflorit a doua oară (II)....


Când am înflorit a doua oară, bucuria a fost atât de mare încât  momentul în care petalele se vor duce era ceva foarte, foarte îndepărtat...( și la noi, copacii se pare că există percepția subiectivă a timpului și chiar a ano...timpului  :) )
Ce te poți aștepta de la un copac groaznic de naiv care se crede în primăvară forever :) când afară e octombrie???
Florile s-au scuturat...iar pentru rod...se pare că nu era deloc, dar deloc anotimpul potrivit...
De altfel, anotimpurile s-au amestecat atât de tare încât culorile lor au toate tentă de gri acum...


Dacă n-aș fi înflorit a doua oară...aș fi fost un copac ca oricare altul...

Așa, sunt un copac solitar, cu frunzele răsucite de dorul petalelor pierdute...

Îmi doresc ca  anotimpurile de dincolo de scoarță să înceapă să-și recapete granițele, așa cum le șade bine daturilor serioase ale firii :), fără să mai încalce regulile ...

Deși ......e minunat să ai o floare în octombrie !!!!!!!!!

Saturday, April 27, 2013

Lacrima zglobie...


                                             




S-a trezit
Și cu blândețe strânge stelele în poală
(cu un zâmbet de mamaie  fără dinți și fără școală :)...)

Gata, iar s-a tras cortina!
Este ziuă și e soare... și spectacolul începe!

Primul act e despre sine, despre cât și cum pricepe...

Actul doi e mai dramatic
Cu furtuni și lecții grele...
(Vine-o ploaie după asta
din decoruri să mai spele...)

Actul trei - o comedie!
A tot râs cu ochiul stâng...
de-ajunsese să nu vadă cum în sală
ceilalți plâng...
"Comedie? Sau ce-i asta?
Cine-a scris acest scenariu?
Una joc, alta se simte...
Și mă simt ca-ntr-un acvariu!"

A lăsat nedumerirea și-a trecut la intermezzo...
"Poate muzica alege genul cel mai nimerit
pentru actul ce urmează!...Actul patru...și... Sfârșit!"

Ochiul drept încet se-nchide
Și o lacrimă zglobie cade fix la ea în poală,
peste stele și ...le-nvie!

Actul patru se încheie dar cortina nu se-adună...
Lasă loc de alte acte dintr-un secol viitor...

Și-o speranță mică, mică, cât o coajă de alună,
strălucește-ntr-o steluță...într-un fel amețitor!

Este lacrima zglobie
ce-a căzut fără să vrea,
rescriind întreg scenariul
despre noi
și despre ea...















Monday, April 22, 2013

Mea culpa...:)

Sunt foarte alintată de soartă și sunt recunoscătoare pentru asta!...

Uneori, față de oamenii pe care îi iubesc greșesc (s-a întâmplat de curând ), crezând ca mi se cuvine ca ei să extragă delicat bobul de mazăre de sub teancul meu de saltele :)...

Îmi dau seama din ce în ce mai mult că doar mie îmi revine aceasta sarcină și că, de multe ori, bobul de mazăre este unul imaginar, izvorât din prea mult confort și din obișnuința mea de a fi crezută, înțeleasă și "servită"...

E fain să fii prințesă dar cu cât te adâncești mai mult în basm, cu atât pierzi contactul cu realitatea celor care ți-au așezat, cu drag, saltelele, una peste alta...

Îmi cer iertare! ...

Nu știu dacă bobul de mazăre a fost imaginar sau nu dar știu că H. C. Andersen susține ca de simțit, nu-l simte decât o prințesă adevărată :)...

Friday, April 5, 2013

Copacul

Au înghețat toți mugurii pe ram
Și soarele-a apus fără să spună...
Seva o simt, albastră...Înc-o am!
Tristețea de la muguri o adună...

Și-o duce blând către pământul rece
Și o transformă-n abur de iubire...
Și înapoi atunci când o să plece
Va picura în muguri ...înflorire...

Acum, sau poate mâine sau... apoi
Voi fi din nou copacul înflorit
Ce va zâmbi cu frunzele spre voi!

Căci seva lui albastră...n-a murit!!!

Thursday, March 21, 2013

pasi pe nisip...again :)

Am crezut întotdeauna că este suficient să vrei ca să faci orice îți propui...
Se pare că pierdusem din vedere un aspect esențial,...acela că e nevoie să fie și în voia Domnului...sau, mai exact spus , în planul tău divin :)...

Mă surprinde și pe mine ce am ales să rânduiesc în planul meu de viata și sper din tot sufletul să nu "rămân pe vară" (a-propos de ultimele lecții...:) )...

Mă știam un "scenarist" bine ancorat în realitate, talentat și cu mult bun-simț :) dar se pare că mi-am permis să scriu o scena care să contrazică linia generală :) și care să mă facă să cred că am plecat puțin într-un alt "film", cu atribute clare de telenovelă :).

Chiar și așa, mă voi bucura să joc/trăiesc și această parte, cu gândul la "aplauzele" pe care mi le voi oferi mai târziu, când voi fi înțeles rostul acestei aparente incongruențe...

Nu-mi iau ochii de la singura urmă de pași de pe nisip...deși crezusem că în acest an vor fi două.



Și ....vor fi!!! În scena următoare...

Monday, March 11, 2013

Pământ fără de ploi...

Te-am întâlnit când n-ai venit,
Te-am așteptat când te-ai grăbit
Și te-am iubit fără să vrei.
Îți cer iertare ochii mei!

Te-am ascultat când nu vorbeai
Și ți-am cântat când n-auzeai...
M-ai observat când am tăcut.
Deși ...eram de nevăzut...

Acum e-o zi când amândoi
Suntem pământ fără de ploi...
Aștept iar iarna sa hrănească
Semințele ce stau să crească...

Hrănește rece și tăcut
Da-i mulțumesc fiindc-a știut
De setea ce era în noi...

Pământ frumos, uitat de ploi....



Thursday, March 7, 2013

Ca de 8 martie...

Când pleacă o persoană din viața ta te gândești că vei trece peste asta, oricât de greu ți-ar fi...
Când pleacă două persoane dragi din viața ta sau mai multe :), într-un interval relativ scurt de timp...ei, atunci începi să-ți pui niște intrebări...:(
"Doliile" se compun, iar rezultanta este ceva mare și negru care iți acoperă parcă bucuria pe care ar fi firesc să o regăsești în lucrurile simple...
Probabil că ai nevoie de ceea ce se întâmplă dar asta nu te împiedică să te întrebi "de ce", "care-i sensul"????
Răspunsurile s-ar putea să te confuzeze, să nu-ți convină, să nu fie cele reale, să te doară....

Te mai uiți o dată în oglindă încercând să-ți zâmbești...nu-ți iese...dar mai încerci, fără să schimbi oglinda :)...

E de preț dacă lângă tine se află o persoană care nu te-a lăsat niciodată...MAMA...
Bine, nu orice fel de mamă...o mamă ca a mea :)!

Mama mea a putut întotdeauna să mă țină în brațe, chiar atunci când greșelile mele păreau de neiertat, chiar dacă totul se prăbușea și în jurul ei...
A găsit întotdeauna resurse să mă sprijine și să nu mă judece, pentru simplul, foarte simplul fapt că iubirea ei pentru mine a acoperit întotdeauna furia sau prejudecatile.

Ce simt acum? Chiar dacă multe se surpă aparent în jurul meu,simt mâna mamei strângându-mă blând...

A fost întotdeauna acolo...
Ea nu mi-a amintit că mă ține de mână decât când am avut nevoie...ca acum...

Știu că toate lucrurile prin care trec eu acum nu constituie neaparat un cadou de 8 martie pentru ea...
Cel mai frumos cadou pentru ea ar fi ca eu să fiu fericită...
Despre asta e iubirea...iar mama mi-a oferit întotdeauna lecția asta...
Așa că, de acum, când mă voi uita în oglindă o voi vedea și pe ea, în spatele meu, cuminte, fără să mă deranjeze în decizii sau acțiuni, vorbind câteodată cu îngerașii pentru mine ...și asta mă va ajuta să zâmbesc mai repede...poate chiar de mâine...





Monday, March 4, 2013

Fără tine

Am zâmbit de parcă nu mi-ar fi păsat
Deși sufletul meu se rupea în bucăți...
Ți-am lăsat și ție o parte și-am plecat...
Iar acum stau la rând pentru plăți...

Iar într-o zi mă voi întoarce
Să-ți amintesc ,dac-ai uitat,
Că mai deții o bucațică
Din ce nicicând n-ai meritat...

Și-o voi lua cu dragoste-napoi
Și voi zâmbi din nou, cu tot cu mine...
Mă voi întoarce-n galaxia mea apoi...
Cu sufletul întreg și fără tine...







Sunday, February 24, 2013

Steluța

Nu te grăbi să afli! E târziu!
Nu știi de ce sunt două deși tu vezi doar una!
Lumina-i pare foc, un foc extrem de viu
Ce poate arde totul sau încălzi într-una...

Ți-am spus că nu e una
Dar ai crezut că mint...
Oricum nu mai contează, de-acuma e totuna...
De fapt, nici Sirius n-a fost crezută pe cuvânt
Până când A și B nu s-au văzut distinct,
Până când A și B n-au desfăcut cununa...


Nu te grăbi să afli! E târziu!
Și poți să crezi despre steluță tot ce vrei!
Ea va rămâne-acolo, în pustiu,
Pân' vei primi cu inima lumina ei!

Thursday, February 21, 2013

Marțea nu sunt întotdeauna "trei ceasuri rele"...:)

Gata, am spulberat și pattern-ul de ghinioane legat de ziua de marți, la fel cum am reușit și cu "sindromul aniversar" legat de luna octombrie...:)
Când nu condiționăm mental și când nu trasăm direcții clare de evoluție a unei situații (izvorâte din prejudecăți, superstiții sau "bariere" de a căror realitate  încercăm zilnic să ne convigem :) ) avem toate șansele să evadăm din capcana "profeției autoîmplinite" și să ne îndreptăm către o libertate a spiritului după care tânjim continuu, fără să o conștientizăm întotdeauna...
Fericirea pe care ți-o aduc faptul că ești onest față de esența ta și surpriza înțelegerii și confirmării unor mesaje pe care le-ai recepționat până acum "cu paraziți" :), pot veni și te pot lua prin surprindere....fix într-o zi de marți!!!

Recunoscătoare!

Friday, February 15, 2013

Să traversăm pe roșu...

Să traversăm pe roșu, dacă vrei!
Ca și cum daltoniști am fi, o zi măcar...
Amenda s-o plătim, dar nu în lei,
Ci-n mii de ani-lumină de zadar...

Abia o achitasem pe cealaltă,
Căci semafoarele ne-au supărat mereu :)...
Au încercat să ne oprească și-altădată,
De parcă numai roșu ar fi în curcubeu!


Și după ani-lumină achitați
E iarăși roșu...Traversăm sau ne oprim?
Poate de-această dată vom fi și noi iertați
Și vom putea și-n verde să ne amintim...

Monday, February 11, 2013

SECUNDA

E timpul să mă dau doi pași în spate
Și să privesc de-acolo, cu caldă detașare!
Doi pași cât o secundă pierdut-odată-n noapte,
Ce s-a făcut nisip și s-a întors în mare...

Am tot sperat că voi recupera secunda...
Dar ea e încă-n mare sau poate chiar pe mal...
Și doar atunci când va iubi cu-adevărat clepsidra
Va fi iar TIMP, curgând ...atemporal...

E timpul să mă dau doi pași în spate
Și să accept senină cam tot ce va veni...
Va fi iar TIMP? Ori poate-acea secundă
Un mic mărgăritar va deveni...

Indiferent ce drum o va alege,
Cu siguranță SCOICĂ nu voi fi!
Voi fi tot eu, CLEPSIDRA, se-nțelege :),
Cu o secundă-n minus, ce veșnic va lipsi....

Sunday, February 10, 2013

Măresc chiria!!

Inima mea e locuită !
Are chiriași.

Ei se mai ceartă între ei câteodată (eterna luptă pentru teritoriu :) !) și trec dintr-o cameră într-alta prin pereți, fără să reclădească ce dărâmă. Câteodată se bucură împreună destul de zgomotos..
Toate acestea îi zguduie structura de rezistență, pâna la stadiul de "bulină roșie" obligatorie!

Inima mea nu are uși, nu are ferestre, ceea ce ar părea de neacceptat pentru cei care o locuiesc...Cu toate acestea, ei stau acolo de mult timp, se simt bine și...nu s-ar muta într-o alta inimă!


Poate pentru că inima mea are propria-i sursă de lumină, se renovează singură, oferă confort I emoțional :) și mai mult,...  chiria a fost până acum foarte mică!

Thursday, February 7, 2013

Întrebări firești...:)

Paralelele nu se-ntâlnesc niciodată, nu-i așa?


Ce fel de geometrie-i asta??





Nici dacă spațiul se curbează sau se torsionează, cumva?
Are și timpul ceva de spus pe aici???

Dacă dimensiunile se cheamă că-s paralele, inseamnă că nu au puncte de contact??? Am vazut într-un film că se poate :)...dar era un film...SF :)...

Mă așez pe cornișa dimensiunii mele și privesc către cea paralelă, cum aș sta cu coatele sprijinite pe pervazul unui geam uriaș...
Bătăi de aripi luminează spațiul și imaginea mea din cealaltă dimensiune zâmbește...

E semn că poate, cine știe, se mai schimbă matematica...

Sunday, February 3, 2013

Fetița cu chibrituri...

Sunt în poveste și mă-ntreb:
Finalul...l-aș putea schimba?
Mi-a mai rămas doar un chibrit...
Din tot, tot ce era...

Îl țin în pumn, bine ascuns
De tot ce mai visez...
Lumina-n jur toată s-a stins...
Să-l ard sau să-l păstrez?

A fost frumos cât am avut
Cutia încă plină...
Am ars și eu în nevăzut...
Lumină din lumină!

De l-aș păstra, m-aș amăgi...
E ca și cum mi-aș spune:
"Când vrei să fii poți să-l aprinzi!"
Dar după-i doar...tăciune...

Așa că-l ard acum, cu bucurie
Și sunt lumina lui, lumina mea...
Finalul nu mai are cin' să-l scrie...


O fi final sau început de... altceva???











Ilustratie: Brândușa Maria Bălan

Friday, February 1, 2013

Îmi amintesc...

Îmi amintesc privirea ta de gheață
Și gândul meu... (ce încă se mai teme!...)
Și aeru-nghețase...și dorința...
Era târziu sau poate prea devreme...

Ai coborât dintr-o poveste veche,
Mult prea târziu sau poate prea devreme...
Și te-ai jucat cu gheața și cu focul,
Născând în piatră lacrimi și poeme...

Îmi amintesc și lacrima-ntre gene!...
Nu știu de ce acum, când "am încălecat pe-o șa"?...
E prea târziu...sau poate prea devreme...

Să înțelegi și tu povestea,...CUM E EA!...

Sunday, January 27, 2013

Oameni...

Vineri seara am strâns în jurul nostru Oameni  cu o ocazie mai deosebită...
Am pornit cu intenția de a-i face o surpriză soțului meu și am avut parte de o adevărată sărbătoare, realizând în același timp cât de "bogați" suntem!!!

Familie, prieteni vechi și noi...
Oameni...
Puțini :) ...
Mai sunt câțiva care nu au fost acolo dar pe care îi iubim și care știu sigur că ne iubesc...

Acest moment mi-a oferit ocazia să meditez puțin pe marginea unui subiect despre care multă lume discută: prietenia... M-aș bucura să știu că cei care discută au parte de ceea ce avem noi !...

E dificil să vorbesc despre prietenie pentru că nu cred în definiții seci ci cred în urmele pe care le lasă experiențele...
Spuneam cuiva deunăzi că prietenia se SIMTE...

Simți când ești important pentru cineva (care nu ți-e rudă și nici subaltern :) ),...atât de important încat se gandește să te surprindă cu ceva ce-ți place când corăbiile tale sunt toate ca Titanicul :), atât de important încât lipsește de la serviciu pentru a-ți fi alături dacă ai nevoie,  te ține în brațe pentru că suferi și ai nevoie de asta, te sună să vadă ce face copilul tău doar pentru ca știe că acest lucru contează pentru tine, te întâmpină cu zambetul pe buze și cu emoție chiar dacă nu v-ati mai văzut de jumătate de an, îți oferă cadouri "personalizate", se bucură pentru reușitele tale și pentru că ți-e pur și simplu bine, crede ce-i spui tu, nu ce-i șoptește colegul de serviciu despre tine :), îți respectă deciziile și intimitatea, nu te judecă dar își exprimă opinia dacă nu coincide cu a ta, împarte cu tine "ceaiul si ultimul fursec", îl simți chiar dacă nu e fizic lângă tine,  te iartă cand greșești, stă blocat de nămeți pe E85 cinci ore (în condițiile în care ceilalți se întorceau din drum!) pentru că vrea să-ți facă o surpriză iar bucuria pe care ar fi starnit-o venirea lui în sufletul tău pălește în fața riscului...

Nu, nu încerc să construiesc un profil al prietenului...deși așa pare...
Nu fac decât să povestesc despre Oamenii din jurul nostru...
Oameni cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat (fiind foarte generos, dealtfel :)) și care sunt pentru noi la fel de importanți cum suntem și noi pentru ei...

Oamenii din jurul nostru au multe calități, multe defecte :))) (recunoscute, care sunt cel mai des subiect de autoironie), muncesc mult, nu sunt interesați de "capra vecinului" :), știu să transforme necazul în lecție și să facă totul cu pasiune!...

N-am ce face dar tot la recunoștință ajung, pentru ca nu pot să nu mulțumesc pentru prezența lor în viața noastră!

A, și mai e ceva! Spuneam că prietenia se simte. Da, și cred că mai are o caracteristică- durează ! (indiferent care este dinamica relației!)...
Așa că visez la o altă ocazie în care să ne strângem cu toții (inclusiv cu cei care din motive de "mii de kilometri" n-au putut veni acum) și să trăim momente care să ne lase fără cuvinte...


Oamenii  din jurul nostru au varste diferite, profesii diferite, păreri divergente, tabieturi variate...vieți diferite...
"Lungimea de undă" e, în schimb, aceeași...

Cu unii ne știm din copilărie, cu alții de mult mai puțin timp , cu fiecare dintre ei am avut experiențe diferite, rolurile lor în viața noastră și ale noastre în viața lor au fost diferite...
Un singur lucru a coincis:...ne-am atins reciproc viețile cu iubire!!! 
De aceea nu-mi permit să  "restrâng" relația cu ei la termenul de prietenie...:)
E mai mult, mai profund și mai de departe...



Saturday, January 26, 2013

Liniste...

Se așternu din nou o liniște de ceară
Așa cum mai fusese într-o zi...
Iar gândurile nerostite se-așezară,
Topind-o într-un fel nedefinit...

Amprenta-i caldă- acum și foarte, foarte clară,
Ca urma de sigiliu pe vechile înscrisuri ...
Este o urmă ...a  fricii în liniștea de ceară...

Este o urmă a fricii care-a trecut în visuri...


Tuesday, January 22, 2013

De nu ai înțeles până acum...

De nu ai înțeles până acum,
Nu mă aștept ca mâine să-nțelegi...
Nu vezi decât o pasăre ...și scrum...
Și-ai vrea cumva de pasul tău s-o legi...

Numai că ea își știe a sa cale...
Din foc și scrum vor crește aripi noi!
Vor crește iar, din dor și din iertare,
Cu vârfurile îndreptate spre apoi...

De nu ai înțeles până acum,
Nu mă aștept ca mâine să-nțelegi...
Tu ai fost focul și scânteia-n al ei drum.
Te aștepta de secole întregi!

Și ai venit cu scop precis și clar,
Atras de petele de purpură și aur,
S-aprinzi ce-i vechi ca să renasca iar
Și învelindu-te astfel în aură de faur!

De nu ai înțeles până acum,
Nu mă aștept ca mâine să-nțelegi...
Ea este altă pasăre acum...
Degeaba-ncerci de pasul tău s-o legi...









Friday, January 18, 2013

Centru 7


Azi am mai primit două cadouri cu suflet !

Unul de la tata și de la mama.

După cum vă povesteam, tata nu prea se pricepe la facebook, mess și alte alea ce țin de calculator... 
În plus, nu știe nici engleza, făcând parte din generația pentru care limba rusă se "servea" obligatoriu, alături de foarte puțina franceză...
Mai mult, o serie de probleme de sănătate îl determină să piardă vreo câteva minute până da click J. Nu vreți să știți J...
Tocmai acest lucru face cadoul lor și mai prețios !!!

A listat cum s-a priceput articolele mele de pe blog (cele de pe 2012) și le-a legat, dându-le formă de carte ! (asta după ce mapa cu ele a circulat prin tot blocul J )...

Erau atât de emoționați astăzi !...Ai mei sunt obișnuiți cu reacțiile mele imprevizibile, uneori brutal de sincere, așa că au așteptat temători reacția mea, mai ales că tata "îndrăznise" să îmi aleagă și un titlu,...ce a simțit el să aleagă dintre toate titlurile ... « In galaxia mea multicoloră »...
Ce aș fi ales și eu, de altfel, și m-am bucurat că am putut să-i spun asta...


Evident, nu m-au văzut plângând...
Am plâns după, cu cărticica muncită de ei in mână, uitându-mă altfel la cifrele decupate și lipite în josul paginii (nu s-a priceput să numeroteze paginile J ), la pozele scoase la imprimanta cu tușul pe terminate și lipite pe copertă, pe un fundal colorat cu siguranță de mama...


Este o ediție de colecție, cu un singur exemplar, încărcat de energia iubirii lor...

Al doilea cadou cu suflet a venit de la o persoana speciala care mi-a desenat o mandala de lumină, mandala zilei mele de naștere...
A desenat-o cu iubire și răbdare, oferindu-mi o punte către alte planuri și cunoscându-mă și mai bine, în același timp…
Oricum, cred că unul dintre scopurile acestui cadou a fost și acela de sprijin și vindecare...multumesc !
A înrămat-o si mi-a oferit-o împreuna cu câteva cuvinte despre mandale, neștiind că eu m-am sprijinit pe mandale inclusiv in cercetare ...a nimerit-o și aici :)...
"Mandalele de lumină ne oferă-prin energia lor-armonie pentru corp, minte și spirit. Cu ajutorul lor ajungem în propriul nostru centru."


La mine în madala, centrul este 7...Cic-ar fi o cifră bună a-propos de deschiderea la naștere!
Cic-ar semnifica, de exemplu, "Totul este Unul și Unul este Tot"...
Mă bucură acest lucru, pentru că înseamnă că am știut de când m-am născut asta!...Am uitat puțin între timp :)...acum stiu!

E ca o fotografie a CINE SUNT, in culori și numere...
Îmi place cum am ieșit, sunt fotogenica :)!!!

Dincolo de toate semnificațiile cifrei , am înțeles că centru 7 înseamnă că pot multe!

Centru 7 e "vinovat", probabil, de faptul ca ma simt atât de răsfățată, de faptul că am așa niște părinți si așa niște oameni în jurul meu...

Centru 7 ma "obligă"...la recunostință!

MULȚUMESC!

Sper să ajung cât mai curând în CENTRU, evident, urmând....singura cărare :)!



Tuesday, January 15, 2013

Punte intre oameni si “mister”...



...este exprimarea unui suflet drag. Am imprumutat-o fara sa-i cer acordul, tocmai pentru ca acest articol este un « raspuns-cadou » la darul anticipat pe care mi l-a facut de ziua mea J.

Misterul ne duce automat cu gandul la ceva (inca) necunoscut, nedeslusit, ne duce cu gandul la taina...(sau la taine?)... J.

Anul trecut de ziua mea, chiar de dimineata, am primit cadou cateva ganduri frumoase de la o persoana speciala care nu mai era printre noi de ceva timp...
Cei care sunt apropiati sufletului meu cunosc intamplarea care, la momentul acela, m-a bulversat ...
Nu, n-am avut halucinatii !!! :)
Era vorba despre un mail trimis de cineva din familia acelei persoane, un mail care continea cateva ganduri (frumoase, ce-i drept!) despre intalnirea cu mine.
Persoana care mi-a trimis mail-ul gasise acest text undeva prin calculator si s-a gandit ca mi-ar face placere sa-l citesc…
Il gasise cu ceva timp in urma si a simtit sa mi-l trimita exact in acea zi, fara sa stie ca este aniversarea mea…
Undeva, printre gandurile asternute, “ingerasul” facea referire la un desen…un desen de care eu uitasem…
L-am cautat si l-am regasit cu bucurie…cu bucuria ca nu ma uitase ! Desenase un inger...


Acum, in 2013, intr-o sincronicitate care deja nu ma mai bulverseaza J am aflat ca voi mai primi un inger de ziua mea ! 
Un inger cu doua aripi, de dincolo de piatra !


Despre ce taina vorbim ?

Despre ce mister ?

PUNTILE exista deja ! E nevoie doar sa le vedem si sa pasim pe ele cu incredere, chiar daca nu au "mana curenta" :) !

MULTUMESC !


Acest articol a fost scris cu doua zile in urma...azi am mai primit un cadou "anticipat" de la cineva care ma iubeste...e un obiect de imbracaminte ...Evident, poarta cuvantul "angel" pe eticheta si are un ingeras brodat pe maneca....deja ma simt coplesita!!! Multumesc! 

P.S. Ingerul din fotografie are Umbra! Exact ca noi :)

cuvinte...

Era o vreme cand ma sprijineam pe cuvinte
ca pe niste bastoane de fildes...
pretioase...

Cuvintele sunt acum undeva, in interior,
responsabile
cu etichetarea amintirilor...

As avea atatea de spus...
Le-as spune cu drag,
ca inaintea unei plecari departe...

As avea atatea de spus...
dar cuvintele mele sunt
din alta "limba"...
una aproape moarta,
ca dalmata...

As avea atatea de spus...
dar  fildesul
nu vorbeste!!...

Iar "limba" mea va disparea
odata cu
ultimul ei vorbitor...


Tuesday, January 8, 2013

Ce-a mai ramas?

Caut sa vad din tot ce ESTE
ce este vis,
ce e poveste...

Ce este-adevarat si viu...
Ce-a mai ramas?
As vrea sa stiu...

Desigur, rost exista-n toate!...
Mi-a mai ramas
Un pic de noapte!

As vrea sa o transform usor
Din intuneric
intr-un zbor!

Un zbor cu vise colorate
cum se-ntampla
la mine-n noapte,

Cand tot ce ESTE era viu...
Ce-a mai ramas?
As vrea sa stiu...

Ce-a mai ramas?
As vrea sa fiu...