Am pornit cu intenția de a-i face o surpriză soțului meu și am avut parte de o adevărată sărbătoare, realizând în același timp cât de "bogați" suntem!!!
Familie, prieteni vechi și noi...
Oameni...
Puțini :) ...
Mai sunt câțiva care nu au fost acolo dar pe care îi iubim și care știu sigur că ne iubesc...
Acest moment mi-a oferit ocazia să meditez puțin pe marginea unui subiect despre care multă lume discută: prietenia... M-aș bucura să știu că cei care discută au parte de ceea ce avem noi !...
E dificil să vorbesc despre prietenie pentru că nu cred în definiții seci ci cred în urmele pe care le lasă experiențele...
Spuneam cuiva deunăzi că prietenia se SIMTE...
Simți când ești important pentru cineva (care nu ți-e rudă și nici subaltern :) ),...atât de important încat se gandește să te surprindă cu ceva ce-ți place când corăbiile tale sunt toate ca Titanicul :), atât de important încât lipsește de la serviciu pentru a-ți fi alături dacă ai nevoie, te ține în brațe pentru că suferi și ai nevoie de asta, te sună să vadă ce face copilul tău doar pentru ca știe că acest lucru contează pentru tine, te întâmpină cu zambetul pe buze și cu emoție chiar dacă nu v-ati mai văzut de jumătate de an, îți oferă cadouri "personalizate", se bucură pentru reușitele tale și pentru că ți-e pur și simplu bine, crede ce-i spui tu, nu ce-i șoptește colegul de serviciu despre tine :), îți respectă deciziile și intimitatea, nu te judecă dar își exprimă opinia dacă nu coincide cu a ta, împarte cu tine "ceaiul si ultimul fursec", îl simți chiar dacă nu e fizic lângă tine, te iartă cand greșești, stă blocat de nămeți pe E85 cinci ore (în condițiile în care ceilalți se întorceau din drum!) pentru că vrea să-ți facă o surpriză iar bucuria pe care ar fi starnit-o venirea lui în sufletul tău pălește în fața riscului...
Nu, nu încerc să construiesc un profil al prietenului...deși așa pare...
Nu fac decât să povestesc despre Oamenii din jurul nostru...
Oameni cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat (fiind foarte generos, dealtfel :)) și care sunt pentru noi la fel de importanți cum suntem și noi pentru ei...
Oamenii din jurul nostru au multe calități, multe defecte :))) (recunoscute, care sunt cel mai des subiect de autoironie), muncesc mult, nu sunt interesați de "capra vecinului" :), știu să transforme necazul în lecție și să facă totul cu pasiune!...
N-am ce face dar tot la recunoștință ajung, pentru ca nu pot să nu mulțumesc pentru prezența lor în viața noastră!A, și mai e ceva! Spuneam că prietenia se simte. Da, și cred că mai are o caracteristică- durează ! (indiferent care este dinamica relației!)...
Așa că visez la o altă ocazie în care să ne strângem cu toții (inclusiv cu cei care din motive de "mii de kilometri" n-au putut veni acum) și să trăim momente care să ne lase fără cuvinte...
Oamenii din jurul nostru au varste diferite, profesii diferite, păreri divergente, tabieturi variate...vieți diferite...
"Lungimea de undă" e, în schimb, aceeași...
Cu unii ne știm din copilărie, cu alții de mult mai puțin timp , cu fiecare dintre ei am avut experiențe diferite, rolurile lor în viața noastră și ale noastre în viața lor au fost diferite...
Un singur lucru a coincis:...ne-am atins reciproc viețile cu iubire!!!
De aceea nu-mi permit să "restrâng" relația cu ei la termenul de prietenie...:)
E mai mult, mai profund și mai de departe...
