Trei lumânări în geam...

Trei lumânări în geam zâmbesc și-acum
Cu ceara lor topită-ntr-o poveste...
E-o mărturie dulce-amară-ntr-al lor fum
Despre un drum frumos, cu multe teste...

Trei lumânări în geam, descrescătoare,
Sunt treptele pe care-odată am urcat...
Și-am coborât apoi, dintr-o mișcare,
Când vântul fricii-n ele a suflat.

Dar nu s-au stins ...și își păstrează focul...
Și lumineaz-adânc, ca de pe-un cer,
Ca stelele nemuritoare prinse-n jocul
Iubirilor de aștri ce nu pier.

Trei lumânări, povestea și un drum...
Atât a fost, atât va fi și este...
Trei lumânări în geam zâmbesc și-acum
Cu ceara lor topită-ntr-o poveste...

Acel bărbat...

Dragă prietene,

Pentru că tot ți-am scris despre ACEA femeie :) simt să-ți spun și despre ACEL bărbat...
Presimt că îți va fi mai ușor să înțelegi aceste rânduri...

Mi-e dor cumplit de el,...de ACEL barbat...

Acel bărbat care mi-a luminat viața.

Acel suflet care s-a așezat confortabil într-al meu (fără să ceară permisiunea :) ), fiind de acolo...

Un suflet vechi de când e și al meu, rătăcit în căutări ca și al meu, ușor de recunoscut pentru mine, ca o reflexie neașteptată într-o oglindă proaspăt curățată...

Acel bărbat care a știut parcă de nicăieri ce aștept , acel bărbat care nu s-a speriat de mintea mea alambicată și care a zărit câte ceva din esența mea , dincolo de aspectul provocativ al  măștilor sociale cu care defilez zilnic , ca și tine :) ...

Acel bărbat lângă care am fost cea mai bună variantă a mea,...lângă care am simțit că orice, dar absolut orice este posibil,...pentru a cărui fericire ceea ce se numește în mod comun "compromis" s-a transformat în bucurie și normalitate...pentru că era și fericirea mea :)...

Acel bărbat care m-a purtat de-a lungul timpului într-un carusel emoțional ce mi-a developat piscuri, margini și abisuri ale ființei mele, pe care altfel nu le-am cunoscut până acum...

Acel bărbat lângă care am experimentat intimitatea până la "prăsele" și dorul care doare... (de multe ori chiar înainte de absența "obiectului", ca buzduganul zmeului din poveste... impactul e cam acelasi :) )...

Acel bărbat cu care am fost mereu eu,...regina nelegitimă a unui regat vechi de când primul măr a înflorit pentru prima oară...

Acel bărbat alături de care am știut în fiecare moment ce simt , iar timpul petrecut alături de el a rămas mai mereu fără secunde...

Acel bărbat ciudat, sensibil și complicat (ca și mine :) ) care mi-a oglindit Umbra neștiută și Lumina care poate orbi...

Acel bărbat care nu știe încă de unde vine dar simte încotro să meargă...încheind rotund și frumos o cale luminoasă...și descuindu-și, rând pe rând, lacătele coliviilor sale interioare...

Acel bărbat de care mă leagă un CURCUBEU nevăzut...


Nu, nu e lipsit de defecte acel bărbat :)...
Are un buchet întreg de aspecte pe care la alții mi-e încă greu să le accept :) (îți voi spune mai multe despre asta într-o scrisoare viitoare :) ), e complet nepotrivit și în același timp ...e perfect pentru mine...

Acel bărbat ar fi putut fi oricum...dar a fost,este și va fi un bărbat iubit...

Dorul meu a luat acum forma greu de exprimat a momentului în care l-am aflat pentru prima dată ...
Un moment magic, la fel ca și ultimul...

By the way, m-am surprins fericită ultima dată când l-am întâlnit și când știam că nu-l voi mai vedea, poate, niciodată așa...
Fericită pentru că Dumnezeu mi-a mai dăruit câteva momente de ființare deplină...într-un mod ciudat, recunosc, cu multe trăiri stranii, metafore și sincronicități pe care probabil el nici nu le-a sesizat...


Imi răsună în inimă hohotele lui de râs și simt încă pe brațe urma fierbinte a lacrimilor sale...ca o farsă dureroasă a sorții...și ca un cântec groaznic de ambivalent al ultimei noastre întâlniri...

Acel bărbat a cărui tăcere o ascult zilnic, ca pe cea mai frumoasă piesă de dragoste...

Acel bărbat...

Probabil dacă va citi aceste gânduri, Ego-ul său va surâde larg ...într-o discordanță țipătoare cu Sinele :)...

Un bărbat care mi-a predat (fără să mă informeze din timp cu privire la "programă"  :D ) lecțiile iubirii necondiționate și a renunțării din și cu iubire...
Habar n-aveam că pot să-ncerc să învăț asta...
Încă învăț... :)
Mai am până la a lua o notă de trecere...dar măcar am "desțelenit" materia :)...

Îi mulțumesc!...


Iar dacă îl întâlnești cumva, nu trece pe lângă el fără să-i zâmbești!!!
Nici n-ai avea cum :)...și...nu-ți fă probleme, îl vei recunoaște cu ușurință...după  curcubeu :)...

Și-n plus, e acel bărbat a cărui absență înseamnă și absența mea...
Ca și cum, ( la fel ca dintr-un  vechi simbol metafizic chinezesc :) ) absența lui a  decupat, nepermis,...o parte din mine...

Restul...e îmbrățișare...

Banda de alergare

Mersul la sală îți poate aduce și alte beneficii decât cele primar (vorbim despre intenția cu care ai ajuns acolo, alta, probabil, pentru fiecare dintre noi :) )...

Ok, se cunosc avantajele mișcării și faptul că endorfinele "se inflameaza" cand faci sport, ceea ce reduce tensiunea și chiar anxietatea...
Cert e că am pornit cu ideea că mișcarea e necesară, nu m-am dus cu prea mare drag acolo pentru că pentru mine, dansul e singura formă de sport care mă poate face să zâmbesc și după 4 ore de efort fizic epuizant...:)

La început, mă concentram pe emisiunile care rulau pe televizoare,...în special când eram pe bandă...
Am aflat, de exemplu, (de pe History) cum creierul lui Einstein era (la dispariția lui) la fel ca cel al unui bărbat tânăr...și că avea lobul parietal mai dezvoltat....și că erau multe, multe, celule gliale pe acolo....(trebuie să le număr și pe-ale mele :) )...și că...categoric...era conectat la CEVA!!!....
Azi văzui despre extratereștri...și despre cum vorbește biserica catolică despre ei, cu jumătate de gură...:)....
Am mai urmărit emisiuni despre mâncăruri grele (eventual mexicane), imposibil de preparat și mai ales, imposibil de consumat ...în condițiile în care tu tocmai te străduiești să arzi niște calorii :)....

Azi și ieri, după toate informațiile primite...am închis ochii...

Zgomotul benzii e unul monoton (modifică cu ușurință starea de veghe :) )...miscarea e una monotonă...
Muzica e ok! (thx, Claudia :) )...

Am avut câteva momente în care mi-am dat niște răspunsuri...ușor neașteptate...
A fost aproape ca-n meditație deși n-am intenționat asta...

Am descoperit că acest mediu îți poate facilita și conexiunea cu tine ...mai pe românește:  poți fi tu cu tine, oriunde, chiar și pe bandă :)...

Iar dacă ești atent...poți afla ce n-ai aflat în ore întregi de introspecție, psihoterapie sau meditație...
Totul e simplu, foarte simplu...

Aștept să văd ce voi afla la sacul de box care îmi face cu ochiul de vreo cateva zile :)

Variabila dependentă...

Variabila dependentă...
Of, da, există nu numai în experimente atent proiectate ci și în viața de zi cu zi...în situații, relații...

Este una, cel puțin, care ne încurcă mereu, prin rapiditatea cu care ia valori diferite :)...FRICA...

Câteodată dimensiunile ei se topesc la căldura unei variabilei independente :) și ni se pare că totul este posibil...
Ce  efect draguț!....

Altădată, ele cresc, pentru că intervin "variabilele-subiect"
...cum ar fi varsta, sexul , nivelul maturizarii...:) etc...

Un experiment empiric recent ...(a se citi experiență :) ) mi-a demonstrat că singura variabilă independentă care poate reduce frica, până la anulare (indiferent de cât de multe, nesuferite sau nepotrivite ar fi variabilele-subiect) ...este IUBIREA.

Acea femeie...

Dragă prietene,

Îmi doresc să ajungi să iubești femeia potrivită pentru tine.
(De fapt, îmi doresc să ajungi să iubești, în primul rând. :) )
Să ajungi să iubești acea femeie care să te facă să te simți complet, să te simți TU, alături de care inima ta să fie vie, cu care să poți împărtăși orice și să ți se pară firesc ca îmbrățișarea ta să fie "terapeutică" pentru durerile ei de orice fel...la fel cum îmbrățișarea ei ar fi pentru tine...

Acea femeie alături de care să simți că poți ORICE, indiferent de limitele aparente și pentru a cărei fericire n-ar mai conta Ego-ul sau fricile tale, pentru că ar fi și fericirea ta în același timp...

Acea femeie pentru care zâmbetul tău ar fi mereu autentic...și lacrimile la fel...
Acea femeie pentru care cuvintele tale vor găsi sensurile potrivite și calea cea mai blândă de a exprima adevăruri...în așa fel încât ea să nu sufere...

Acea femeie alături de  care intimitatea aceea profundă, simțită aproape până la nivel de celulă, ar fi modul constant de ființare...

Acea femeie pe care o vei (re)cunoaște și o vei aprecia, recunoscându-te pe tine în ea , cu tot cu "dozele" inevitabile de superficialitate, imaturitate, lașitate, ipocrizie sau altceva...omenesc...

Acea femeie cu care ai trăi deplin în prezent, fără să te gândești cu frică la viitor...
Acea femeie alături de care ai ști să recunoști  ce simți și fiecare clipă petrecută cu ea ar rodi bucurie și lumină în sufletul tău...

Acea femeie ar putea fi oricum, dar ar fi o femeie iubită...

Femeia potrivită pentru tine s-ar putea să nu fi apărut încă.
Sau a apărut și n-ai recunoscut-o.
O vei afla într-o zi. Cu sufletul.


Ea nu va fi nici "pansament", nici "back-up", nici "manta de vreme rea", nici o "trecătoare" oarecare prin viața sau patul tău...

Ea va fi  acea femeie a cărei absență va însemna și absența ta...

Ca și cum, ( la fel ca dintr-un  vechi simbol metafizic chinezesc :) ) absența ei  ar  decupa nepermis...o parte din tine...