Și soarele-a apus fără să spună...
Seva o simt, albastră...Înc-o am!
Tristețea de la muguri o adună...
Și-o duce blând către pământul rece
Și o transformă-n abur de iubire...
Și înapoi atunci când o să plece
Va picura în muguri ...înflorire...
Acum, sau poate mâine sau... apoi
Voi fi din nou copacul înflorit
Ce va zâmbi cu frunzele spre voi!
Căci seva lui albastră...n-a murit!!!
No comments:
Post a Comment