Numai să FII...

Cineva mi-a povestit  într-o zi, (într-un lift în care pe oglindă era lipit un bilețel pe care scria "vino la etajul 3!") că la un concurs de declarații de dragoste, cea câștigătoare conținea un singur cuvânt : "Vino!"...

Mi-a plăcut tare mult și mi-a rămas pe undeva, printre neuronii utilizați ineficient :)...
Și ieri mă gândeam  (amintindu-mi de această întâmplare).... care a fost "cea mai cea" declarație de dragoste care mi-a ajuns vreodata la urechi sau la alți analizatori până acum....?

Nu mi-am răspuns până târziu, pe seara...când mi-am amintit brusc că la o întrebare (stupidă evident și izvorâtă din furie și din dorința egoistă de a primi confirmări de trei lei...) cineva a raspuns: "Poți să spui orice, poți să faci orice, numai  să FII...!"

A fost, pentru mine, cea mai frumoasă declarație de dragoste ....involuntară...

SUNT.

cuvinte

Îmi iau cuvintele și plec.
Toate cuvintele!
Chiar și pe cele pe care încă nu le-ai rostit...
Le-am auzit azi, reverberând, între pereții inimii tale...
buchet de ecouri dragi...
Le iau cu mine pe drumul de întoarcere...
Să mi-l lumineze...

Cicatrici invizibile...

Când dorul mușcă fără milă din mine,
Așez glasul tău peste rană...
Și ea se închide domol...ca "Regina-nopții" în zori...
Lăsând urma mirosului său...
Ca o promisiune pentru seara ce va urma...

Când dorul mușcă fără milă din mine,
Așez mâna ta peste rană
Și ea se închide domol,
Ca lumina lunii la trecerea norilor...

Abia atunci observ că mâna ta e una cu mâna mea...
Și că ești, de fapt, aici,
Că n-ai plecat niciodată de tot...




Cu toate acestea,
Dorul mușcă fără milă din mine...

Și trupul meu e plin de cicatrici invizibile...
Ce miros a "Regina-nopții" si luminează a Lună...