Îmi amintesc privirea ta de gheață
Și gândul meu... (ce încă se mai teme!...)
Și aeru-nghețase...și dorința...
Era târziu sau poate prea devreme...
Ai coborât dintr-o poveste veche,
Mult prea târziu sau poate prea devreme...
Și te-ai jucat cu gheața și cu focul,
Născând în piatră lacrimi și poeme...
Îmi amintesc și lacrima-ntre gene!...
Nu știu de ce acum, când "am încălecat pe-o șa"?...
E prea târziu...sau poate prea devreme...
Să înțelegi și tu povestea,...CUM E EA!...
No comments:
Post a Comment