Inima mea e locuită !
Are chiriași.
Ei se mai ceartă între ei câteodată (eterna luptă pentru teritoriu :) !) și trec dintr-o cameră într-alta prin pereți, fără să reclădească ce dărâmă. Câteodată se bucură împreună destul de zgomotos..
Toate acestea îi zguduie structura de rezistență, pâna la stadiul de "bulină roșie" obligatorie!
Inima mea nu are uși, nu are ferestre, ceea ce ar părea de neacceptat pentru cei care o locuiesc...Cu toate acestea, ei stau acolo de mult timp, se simt bine și...nu s-ar muta într-o alta inimă!
Poate pentru că inima mea are propria-i sursă de lumină, se renovează singură, oferă confort I emoțional :) și mai mult,... chiria a fost până acum foarte mică!
Casa de Oaspeti de Rumi
ReplyDeleteA fi om e o casa de oaspeti.
In fiecare dimineata un nou venit.
O bucurie, o intristare, o rautate,
un moment de constiinta vine
ca un vizitator neasteptat.
Intampina-i si primeste-i cu bucurie pe toti!
Chiar daca sunt o multime de amaraciuni,
ce-ti curata cu violenta casa
de toata mobila,
totusi, trateaza fiecare oaspete onorabil.
El te-ar putea elibera
pentru o noua incantare.
Gandul rau, rusinea, rautatea,
asteapta-i la usa razand,
si invita-i inauntru.
Fii recunoscator pentru oricine vine,
pentru ca fiecare a fost trimis
ca un ghid de dincolo.
"un moment de constiinta vine ca un vizitator neasteptat"...hmmmm...ii onorez prezenta, chiar daca vine ca un uragan :)...multumesc!
Delete