Aș vrea să se oprească timpu-n loc,
Ca într-o poză-alb/negru din vechime
Și să cuprindă-ntr-o clipire sacrul joc...
Un șah cu doi nebuni iubind în rime!
Ar fi frumos să o-nrămăm
Și cu dantelă să o conturăm aristocratic...
Și sus, deasupra tablei vechi de șah s-o agățăm,
ca un exemplu fin de exercițiu democratic...
Să vadă și pionii și ceilalți
Cât de frumos e jocul dacă vrei,
Că de pe tablă poți și singur să te salți,
Că nu-i nevoie să te miște ei...
Și chiar dacă mișcarea noastră-i limitată,
Chiar dacă în diagonală vom trăi...
Rămâne, totuși, clipa înrămată
cu doi nebuni ce-au îndrăznit a fi !!!
No comments:
Post a Comment