Lacrima zglobie...

                                             




S-a trezit
Și cu blândețe strânge stelele în poală
(cu un zâmbet de mamaie  fără dinți și fără școală :)...)

Gata, iar s-a tras cortina!
Este ziuă și e soare... și spectacolul începe!

Primul act e despre sine, despre cât și cum pricepe...

Actul doi e mai dramatic
Cu furtuni și lecții grele...
(Vine-o ploaie după asta
din decoruri să mai spele...)

Actul trei - o comedie!
A tot râs cu ochiul stâng...
de-ajunsese să nu vadă cum în sală
ceilalți plâng...
"Comedie? Sau ce-i asta?
Cine-a scris acest scenariu?
Una joc, alta se simte...
Și mă simt ca-ntr-un acvariu!"

A lăsat nedumerirea și-a trecut la intermezzo...
"Poate muzica alege genul cel mai nimerit
pentru actul ce urmează!...Actul patru...și... Sfârșit!"

Ochiul drept încet se-nchide
Și o lacrimă zglobie cade fix la ea în poală,
peste stele și ...le-nvie!

Actul patru se încheie dar cortina nu se-adună...
Lasă loc de alte acte dintr-un secol viitor...

Și-o speranță mică, mică, cât o coajă de alună,
strălucește-ntr-o steluță...într-un fel amețitor!

Este lacrima zglobie
ce-a căzut fără să vrea,
rescriind întreg scenariul
despre noi
și despre ea...