Gând...

Mi-ai răstignit odat-un gând
Pe-o cruce veche ce zâmbea...
L-ai condamnat pe loc, râzând!
Era un gând ce speria...

Și el s-a stins, cuminte, cum ai vrut.
Eu l-am cules și l-am păstrat cu drag,
Privind cum crucea înflorește-ncet, tăcut,
Sub lacrimile mele în șirag ...

Iar astăzi gândul s-a-nălțat!
L-ai întâlnit mai ieri pe o cărare
A sufletului tău, de astă dat'...

Și ai simțit că răstignirea doare...