De nu ai înțeles până acum...

De nu ai înțeles până acum,
Nu mă aștept ca mâine să-nțelegi...
Nu vezi decât o pasăre ...și scrum...
Și-ai vrea cumva de pasul tău s-o legi...

Numai că ea își știe a sa cale...
Din foc și scrum vor crește aripi noi!
Vor crește iar, din dor și din iertare,
Cu vârfurile îndreptate spre apoi...

De nu ai înțeles până acum,
Nu mă aștept ca mâine să-nțelegi...
Tu ai fost focul și scânteia-n al ei drum.
Te aștepta de secole întregi!

Și ai venit cu scop precis și clar,
Atras de petele de purpură și aur,
S-aprinzi ce-i vechi ca să renasca iar
Și învelindu-te astfel în aură de faur!

De nu ai înțeles până acum,
Nu mă aștept ca mâine să-nțelegi...
Ea este altă pasăre acum...
Degeaba-ncerci de pasul tău s-o legi...