Adio! S-au scuturat norii...

Adio!
S-au scuturat norii...
E un adio pe care îl șopteam chinuit
și care s-a auzit țipat acum
despicând tăcerea
și curățind-o.
Un sigiliu al fericirii
și al neputinței
de a-i face față.
Adio!
S-au scuturat norii...
ca-n ziua a șasea a Facerii...

Și a fost seară
și a fost dimineață...