Îi privesc zilnic, ori de câte ori ies pe balcon și am ajuns să ma bucur de fiecare dată când îi găsesc pe cer...
Ei nu știu mare lucru despre mine dar le povestesc în fiecare zi câte ceva știind că vor duce cu ei informația către zări în care eu nu am cum ajunge...și vor scrie cu ajutorul vântului mesaje de dor...iar când vor plânge peste vreun ogor, semințele vor zâmbi...
Sună ușor "freaky"...să vorbești cu norii...dar m-am obișnuit să nu mai privesc în jos...privesc cerul și întâlnesc acolo o groază de povești...
Cineva drag mi-a spus chiar acum că norii știu deja câte ceva despre noi...și că apar și dispar în funcție de gânduri...Acum, de exemplu, au acoperit Luna și Luceafărul...exact ca-n gânduri :)...
No comments:
Post a Comment