Cateodata " multumesc " , de exemplu, este necuprinzator…de aceea, el apare insotit la multi dintre noi
de “n-am cuvinte” sau “m-ai lasat fara grai” sau de un "din suflet" pe care il consideram absolut necesar…si tot de aceea poate, simtim
nevoia, mai mult decat sa spunem sa si facem cate ceva… uneori plangem, alteori
radem, oferim ceva in schimb imediat sau ne facem ca n-am sesizat darul primit,
asteptand momentul potrivit pentru a oferi ceva « asezat » intr-o
surpriza frumoasa si cuprinzatoare...
M-am obisnuit sa multumesc des iar in
ultima vreme au fost multe situatii in care cuvintele parca nu mi-au ajuns...si
nu e vorba doar de " multumesc " :)...
De cate ori
cuvintele devin neincapatoare pentru "extensiunea subiectiva" a
termenului, facem lucruri…unele simple:), altele mai putin simple…unele de
inteles, altele de neinteles…pana si pentru noi...
Descopar din ce in ce mai
multe notiuni « neincapatoare » iar asta ma face sa ma intreb daca nu
cumva noi ne " extindem " interior iar acest lucru face ca termenii
uzuali sa para limitati:).
Din fericire,
limba romana ne ofera solutii...nuantarea a ceea ce vrem sa spunem, simtim sau
gandim este posibila (cu putin efort, lectura, achizitii de vocabular si un
istoric fara chiul de la orele de romana:))...
Dar pana acolo si
inafara de asta...iubesc secunda aceea in care simt mai mult decat pot spune !!!
Chiar si acum...
No comments:
Post a Comment